Ce este un părinte duhovnicesc în Biserica Ortodoxă?
Părintele duhovnicesc este omul la care se îndreaptă un creștin pentru îndrumare continuă în viața lăuntrică: cum să se roage, cum să se lupte cu un anumit păcat, cum să citească Scriptura și, uneori, cum să cântărească o hotărâre importantă. În cele mai multe parohii acest om este duhovnicul, preotul la care cineva se spovedește regulat, deși cele două roluri nu sunt identice. Spovedania este o Taină pe care o poate săvârși doar un preot. Îndrumarea duhovnicească este o relație ce cere experiență, răbdare și încredere și poate veni, în principiu, și de la un monah înțelept, o monahie sau un mirean, cu condiția să nu înlocuiască Taina.
Sfântul Pavel folosește limbajul paternității despre grija sa pentru corinteni, scriind că le-a devenit părinte în Hristos Iisus prin Evanghelie (1 Corinteni 4:15 ascultă în Biblia audio). Epistola către Evrei le cere creștinilor să asculte de mai-marii lor și să li se supună, fiindcă ei priveghează pentru suflete și vor da socoteală (Evrei 13:17 ascultă în Biblia audio). Famenul etiopian care citea din Isaia i-a răspuns lui Filip că nu poate înțelege fără cineva care să-l povățuiască (Faptele Apostolilor 8:31 ascultă în Biblia audio). În spatele acestor texte stă un principiu simplu: omul lăsat cu totul la propria judecată este un judecător slab al propriului suflet. Pentru latura sacramentală, vedeți De ce ne mărturisim păcatele unui preot?
Ce este un stareț sau bătrân?
Cuvântul rusesc starets (la plural startsî) înseamnă om bătrân, iar în uzul bisericesc descrie un monah, de obicei preot-monah, care a dobândit o asemenea experiență duhovnicească încât alții îi caută sfatul. În greacă echivalentul este gheron, iar pentru o femeie rusescul este staritsa și grecescul gherontissa. Titlul ține de o funcție, nu de vârstă sau rang. Un monah tânăr nu este bătrân doar pentru că i s-a dat autoritate, iar cineva este numit bătrân de credincioșii care au aflat că sfatul lui aduce roade, nu printr-o numire.
Biserica nu hirotonește bătrâni și nu ține examen pentru acest titlu. Tradiția susține că darul se recunoaște în timp prin smerenie, pace, socoteală și dragoste și că un bătrân care își revendică singur titlul face contrariul a ceea ce ar trebui să facă un bătrân. Cartea Pildelor spune, în tradiția Septuagintei, că cei fără povățuire cad ca frunzele, dar că în multă sfătuire este mântuire (Pilde 11:14 ascultă în Biblia audio). Pentru o temă înrudită, vedeți Ce este ascultarea într-o mănăstire ortodoxă?
De unde vine tradiția bătrânilor?
Tradiția începe cu Părinții pustiei din Egipt, Palestina și Siria, în secolul al IV-lea și după el. Oamenii mergeau la monahi din pustie, precum Sfântul Antonie cel Mare, și cereau, în fond, un cuvânt care să-i ajute să trăiască. Spusele păstrate, adunate în Patericul (Apoftegmele Părinților pustiei), sunt scurte și practice și se concentrează pe smerenie, tăcere și neosândirea aproapelui. Același tipar, ucenicul care se pune sub un îndrumător încercat, străbate Scara dumnezeiescului urcuș a Sfântului Ioan Scărarul, un manual din secolul al VI-lea care tratează ascultarea în treapta a 4-a și socoteala în treapta a 26-a.
În Rusia, lucrarea bătrânilor a înflorit în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Sfântul Serafim de Sarov (1754-1833) primea mulțimi la schitul său, după mulți ani de singurătate, și este pomenit pentru că îi saluta pe oameni cu cuvintele „Bucuria mea”. Optina, o mănăstire la sud de Moscova, a devenit o casă a bătrânilor, între care Sfântul Macarie (1788-1860) și Sfântul Amvrosie (1812-1891), la care veneau după sfat atât țărani simpli, cât și scriitori celebri. Calendarul Bisericii înfățișează în cursul anului sărbătorile unor asemenea sfinți.
Un exemplu modern: arhimandritul Ioan (Krestiankin)
Arhimandritul Ioan (Krestiankin) s-a născut la Oriol în 1910 și a adormit în Domnul la 5 februarie 2006, la vârsta de 95 de ani. A fost arestat în 1950 pentru lucrarea sa pastorală și condamnat la șapte ani de lagăr de muncă, iar mai târziu a fost legat de Mănăstirea Pecerska din Pskov, unde mulți veneau la el pentru spovedanie și sfat. În 2021, eparhia Pskov a anunțat începutul procesului care duce la canonizarea lui, ceea ce arată abordarea atentă și lentă a Bisericii față de o asemenea recunoaștere, dar nu este încă o proslăvire.
O mare parte din îndrumarea lui a ajuns la oameni prin scrisori, multe publicate și traduse de atunci. Ele sunt simple și scurte și vorbesc mai ales despre răbdare, pocăință, încredere în Dumnezeu și îndatoriri obișnuite. Cititorii observă adesea ce lipsește: nici profeții, nici porunci spectaculoase, nici tehnici secrete. Este o bună ilustrare a faptului că harisma bătrânului este trezvitoare. Despre mănăstirea însăși, vedeți Mănăstirea Pecerska din Pskov, unul dintre cele mai cunoscute centre ortodoxe ale paternității duhovnicești din Rusia.
Ce nu este un bătrân
Bătrânul nu este un ghicitor. Se spune de unii bătrâni, de către cei din jurul lor, că ar fi avut pătrundere în inimile oamenilor, iar Biserica primește asemenea relatări cu prudență, ca mărturie a martorilor și niciodată ca garanție. Cel care merge la un bătrân așteptând o prevestire despre căsătorie, bani sau sănătate îl folosește ca pe un oracol, iar tradiția socoate aceasta o primejdie duhovnicească, nu un serviciu. Avertismentul Domnului împotriva căutării de titluri de cinste între ucenicii Săi (Matei 23:8-10 ascultă în Biblia audio) este o amintire că un îndrumător nu trebuie să ia niciodată locul lui Hristos.
Bătrânul nu este nici infailibil. Se poate înșela în judecată, iar învățătura Bisericii, Evanghelia și canoanele stau deasupra sfatului lui. Dacă vreun îndrumător vă cere să faceți ceva împotriva poruncilor, să vă rupeți de familie, să părăsiți tratamentul medical, să predați bani pe care nu vi-i puteți permite sau să ascundeți ceva de duhovnicul sau de episcopul dumneavoastră, răspunsul este nu, și este înțelept să vă sfătuiți cu preotul parohiei. Scriitorii ortodocși care tratează acest subiect citează adesea sfatul Apostolului de a cerceta toate și de a ține ce este bun. Vedeți Ce este prelest-ul? și Deosebirea duhurilor pentru contextul mai larg.
Cum îmi aleg un părinte duhovnicesc sau un duhovnic?
Pentru cei mai mulți, răspunsul este mai simplu decât se așteaptă: începeți cu preotul propriei parohii. El cunoaște comunitatea, se află sub un episcop și poate da Taina, nu doar sfat. Mulți păstori recomandă să nu căutați cel mai faimos bătrân din țară și să nu vă schimbați duhovnicul la câteva luni, în căutarea unui răspuns mai ușor. Încrederea crește încet, iar obișnuința pocăinței se zidește prin regularitate, nu prin noutate.
Câteva semne practice merită urmărite. Un bun îndrumător este trezvitor și blând și vă îndreaptă spre Biserică, spre Taine și spre propria familie și îndatoriri, nu spre sine. Nu cere mirenilor ascultare oarbă, fiindcă ascultarea totală dintr-o mănăstire ține de un vot monahal. Este gata să spună că nu știe. Dacă aveți îndoieli, întrebați-vă preotul. Dacă nu vă simțiți în stare să vorbiți cu preotul, puteți cere cu binecuvântarea lui numele altui duhovnic. În chestiuni de sănătate sau de drept, căutați ajutor calificat, fiindcă părintele duhovnicesc nu înlocuiește un medic sau un avocat.
Cum se leagă îndrumarea duhovnicească de parohie și de Biserică?
Paternitatea duhovnicească nu stă niciodată în afara Bisericii. Bătrânul este membru al aceluiași Trup ca omul care vine la el și se află sub aceeași Evanghelie. Chiar și în marea epocă a bătrânilor de la Optina, cei care veneau erau îndemnați să se întoarcă la propria parohie, să se împărtășească, să țină posturile și să trăiască în propriile familii. Scopul nu este să atașeze oamenii de o persoană, ci să-i aducă la Hristos. Acolo unde se formează un cult al personalității, cu adepți care văd într-un preot un înlocuitor al Bisericii sau se întrec în a spune al cui bătrân este mai mare, este semn că ceva a mers prost, iar tradiția a spus-o dintotdeauna.
Puteți începe simplu. Participați la Sfânta Liturghie, rugați-vă cu Psalmii și ascultați Evangheliile în Biblia audio, ca să cunoașteți Cuvântul căruia îi slujește orice părinte duhovnicesc. Apoi vorbiți cu preotul. O singură convorbire sinceră este adesea de ajuns pentru a afla dacă omul din fața dumneavoastră poate fi un îndrumător. O temă înrudită este felul în care Părinții citeau Scripturile, în Cum citeau Sfinții Părinți Scriptura.
